Despre mine

Am crescut în Germania într-o perioadă în care germanii păreau săraci (anii ‘70). La Harvard Business School, unde eram bursier cu titlul cel mai înalt (Baker Scholar), am învățat că bunul-simț și empatia sunt mai importante decât inteligența și vorbele alese. Ca investitor în Silicon Valley, am învățat că lumea este într-o continuă transformare și mi-am dezvoltat un simț pentru determinarea direcției din care bate vântul schimbării. Și, cel mai important, ca băiat cam bleg, fără alte daruri concrete în afara unor părinți și bunici care m-au iubit oricât de prost m-aș fi descurcat la școală, sporturi sau pian, am învățat să accept eșecurile ca fiind trepte către idealuri mărețe. 

image

Richard Rohr, în cartea sa Falling Upwards, scrie: „Prima jumătate de viață este deslușirea scenariului, iar a doua jumătate este scrierea și stăpânirea lui.” Cu mult noroc și mulțumită unor parteneri extraordinari la Delphi Ventures, am dobândit libertatea de a ieși din afacerile de capital de risc la vârsta de 42 de ani și de a începe o nouă călătorie care m-a adus în România. Înainte de primul drum în România, în 2003, nu mai întâlnisem niciun român.

De-a lungul a 11 ani și 98 de drumuri între SUA și România, am fost implicat în mai multe acțiuni de caritate, am pornit patru businessuri, am înființat o fundație pentru democrație în România și am devenit consultant pentru un think tank din Washington.

În mai 2015, în timp ce mergeam cu bicicleta pe insula grecească Patmos, am decis că a venit vremea să pun pe hârtie ceea ce învăț. Nu mi-e foarte clar care este publicul meu, dar sper că experiențele mele sunt pertinente pentru americani. Trăim într-o lume plină de schimbări sociale, economice și de mediu uluitoare.

Am tot fost întrebat de-a lungul anilor de ce iubesc România atât de mult. Într-o sâmbătă ploioasă din 2011 am avut timp suficient pentru a-mi răspunde mai întâi mie la această întrebare. Lacrimile au început să curgă pe tastatură când am reflectat asupra bunătății, tăriei și smereniei românilor, care nu au avut niciuna dintre oportunitățile pe care le-am primit eu – un Baby Boomer american care nu a fost niciodată chemat la oaste (cum au fost tatăl, bunicul și străbunicul meu), care a văzut piața de capital și prețurile activelor crescând de 25 de ori între aniversările mele de 21 și 41 de ani și care a făcut parte dintr-o generație de americani care au condus sistemul financiar mondial în prăpastie în 2008.

Într-un cuvânt, dragostea mea pentru români se bazează pe recunoștință. Dacă sunteți interesați, aceasta este povestea mea.

One Comment, RSS

  1. Vladimir Pavlov November 17, 2016 @ 3:37 pm

    Hi,

    I was born in Romania, in 1947, but I have spent over 30 year in US, where I have arrived in 1984 as a political refugee. All this time I have worked – as a software engineer – in many parts of US (Indiana, California, Texas, North Carolina, etc.).
    This year, because my wife and I have retired, we decided to come back “home”, to Romania. So, from March this year we moved to Bucharest where we live now.
    This is great that someone like you want to help this country and I “heared” about your initiative from one of my daughters, who are in Indiana.
    So, we would be happy if we can help you in any ways to see this country becoming a better place to live and with a great future for the next generations.
    Congratulations for your efforts in this regards!
    Sincerely,
    Vladimir Pavlov
    Cladia-Aurelia Pavlov
    Str. Subcetate Nr. 104, Et, 2, Ap. 6
    Bucuresti 012817, Sector 1
    Oficiul Postal 68
    0770-280-385

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*