„Poporul nu contează. Partidul este atotputernic, pentru că avem liste.”

Această declarație nu este din 1995. Ea aparține unui politician român din anul 2015. Nu veți găsi numele lui în presă, dar se ascunde pe liste de partid, se îmbogățește prin contracte cu statul și râde pe seama democrației.

Votul pe liste este metoda folosită pentru alegerea conducerii la orice nivel în România – de la consilii locale la parlament. El este ca un virus comunist foarte toxic, care face ca speranța românilor să fie pe butuci.

Iată cum funcționează acest sistem. Dacă un județ are alocate 18 locuri în Parlament, fiecare partid politic scrie o listă cu 18 candidați, numerotați de la 1 la 18. Cetățenii au un singur vot pentru a alege un partid. Dacă partidul A primește 50% dintre voturi, candidații cu numerele de la 1 la 9 pe lista acelui partid sunt aleși pentru a reprezenta cetățenii în Parlament. Dacă mai adăugăm faptul că există limitări serioase în ceea ce privește înființarea de partide politice, devine clar că fundația democrației este serios șubrezită. Oamenii nu îi pot alege pe cei din propria comunitate pentru a scrie legi în numele lor.

Votul pe liste este unealta pe care politicienii o folosesc pentru a crea legi cu care 90% dintre români nu sunt de acord, cum ar fi distrugerea unei importante părți din identitatea națională – cei mai frumoși munți împăduriți din lume.

Votul pe liste este în strânsă legătură cu două lucruri – controlul și corupția. O mână de lideri ai partidelor politice naționale pot, pur și simplu, să numească fiecare candidat de pe listă, asigurându-și astfel capacitatea de a trece orice legi doresc.

Mulți dintre candidații de pe liste nu fac altceva decât să voteze „Da” atunci când li se spune și să primească mici comisioane pentru facilitarea schemei de corupție la nivel înalt.

În anii ’90, Rusia a adoptat o metodă de vot democratică, foarte asemănătoare cu cea din Germania, cu 225 de locuri dintre cele 450 ale Dumei alese prin vot direct. În 2004, rușii care își doreau o viață mai bună au ales în Dumă peste 100 de candidați independenți din comunitățile locale. Pentru prima dată în istoria Rusiei, țarul, premierul comunist sau dictatorii nu mai puteau trece legi fără acordul cetățenilor.

În 2007, Putin a eliminat alegerile directe și a readus votul pe liste de partid, iar democrația a murit.

În mai 2015, Parlamentul României a făcut același lucru. Președintele Iohannis a fost de acord. Argumentul a fost acela că liderii partidelor politice naționale pot alege reprezentanți mai buni decât cetățenii. Totuși, sistemul educațional, birocrația, drumurile, sistemul sanitar și pădurile spun altceva.

Nu există nicio urmă de responsabilitate în sistemele de vot pe liste. Chiar dacă nimic nu este dus la bun sfârșit, politicieniii nu se schimbă niciodată. Iar românii rămân fără speranță, în timp ce copiii lor părăsesc țara.

Cu secole în urmă, Alexandru cel Mare a spus că „oamenii din Asia nu sunt liberi pentru că nu au învățat să spună «Nu»”. Românii nu vor fi nicicând liberi dacă nu vor învăța să spună „Nu” votului pe liste și partidelor politice care îl propovăduiesc.

Tragerea la răspundere a politicienilor integrează trei concepte esențiale pentru metodele de vot democratice.

– Eficiența fiecărui politician trebuie să poată fi măsurată.
– Fiecare politician trebuie să ofere răspunsuri precise legate de reușitele lor și de voturile date.
– Votanții vor hotărî dacă un politician primește încă un mandat sau trebuie să înceapă să-și caute de lucru.

În 1994, Noua Zeelandă a creat o comisie regală apolitică cu misiunea de a proiecta una dintre cele mai respectate metode de vot din lume.

Ce minunat ar fi dacă România ar deveni prima țară din Europa de Est cu o metodă de vot care să pună alegerile în mâinile cetățenilor, iar partidele politice s-ar întrece să găsească idei sănătoase pentru îmbunătățirea școlilor, eliminarea birocrației și protejarea mediului. A fi român ar fi cu totul altfel.

Cetățenii prind glas în procesul de scriere a legilor statului prin alegerea unuia dintre membrii comunității lor în Camera Deputaților. Cuvântul „cameră” face trimitere la rezonanță, la răsunetul vocii cetățenilor, care se face auzită din satul lor direct în Parlament.